VOI¹ pron. pers. 2 pl. 1. (Înlocuieste numele persoanelor cărora li se adresează vorbitorul; la nominativ, are funcţie de subiect, adesea marcând insistenţa asupra subiectului) Voi să mergeţi, nu ei. 2. (La dativ, în formele vouă, vă, v-, vi, are valoare posesivă) Vouă vă place să călătoriţi. ◊ (Cu valoare de pronume de politeţe, ţinând locul pers. 2 sg.) Domnule, vi se va comunica în scris. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La voi = la casa voastră; în ţara voastră de bastină. ◊ (În dativ sau în acuzativ, în forma vi, cu valoare de pronume reflexiv) Mâncarea vi se va servi la 12. 3. (Cu valoare de dativ etic) Acusi vi-l trimit. 4. (La acuzativ, în formele vă, v-) Unde v-aţi întâlnit? ◊ (Cu valoare de pronume de politeţe, ţinând locul pers. 2 sg.) Domnule presedinte, vă rog, cerusem si eu cuvântul. ◊ (Precedat de prepoziţii, în forma voi) Eu vă am numai pe voi. 5. (La vocativ, de obicei însoţind alt vocativ) Voi, mesteri zidari. [Forme gramaticale; dat. vouă, vă, v-, vi; acuz. (pe) voi, vă] - Lat. vos.
Sursă : DEX'98 (21078)  - bogdanrsb

VO'I², voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenţiona, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voinţă neclintită, a stărui într-o acţiune. 2. A fi de acord, a consimţi, a primi. [Prez. ind. si: voi] - Probabil din voie (derivat regresiv). - Cf. sl. voliti.
Sursă : DEX'98 (21079)  - bogdanrsb

VOI³, voiuri, s.n. (Reg.) 1. Rând de împletitură de papură sau de nuiele, într-o leasă sau în pereţii unui pătul de păstrat porumb. 2. Fâsie de pământ (arabil). - Et. nec.
Sursă : DEX'98 (21080)  - bogdanrsb

VOI pron. dumneavoastră. (Veniţi si ~ cu noi?)
Sursă : Sinonime (218362)  - siveco

VO'I vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. v. vrea. 5. v. consimţi. 6. v. intenţiona.
Sursă : Sinonime (218363)  - siveco

voi pr., d. acc. v'ouă, neacc. vă (vouă vă dă), -vă (dându-vă), -vă- (da-vă-voi), v- (v-a dat), -v- (dându-v-o-), vi (vi se dă), -vi- (dându-vi-l), vi- (vi-l dă); ac. acc. voi, neacc. vă (vă duce pe voi), -vă (ducându-vă), -vă- (spăla-vă-voi), v- (v-a dus pe voi), -v- (duce-v-as)
Sursă : DOR (293280)  - siveco

vo'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. voi'esc, 2 sg. voi'esti, 3 sg. voi'este, 1 pl. vo'im, imperf. 1 sg. si pl. voi'am, 3 sg. voi'a; conj. prez. 3 sg. si pl. voi'ască; ger. vo'ind; part. vo'it
Sursă : DOR (293281)  - siveco

VOI pron. pers.² pl. (v'ouă, vă, vi, (pe) voi, vă) 1) (indică grupul de persoane către care se adresează vorbitorul) ~ plecaţi la cinema. 2) (formele atone de dativ, pe lângă verb cu valoare posesivă) Luaţi-vă cărţile. 3) (se foloseste ca pronume de politeţe cu valoare de singular) Vă rog să hotărâţi singuri. /<lat. vos
Sursă : NODEX (359514)  - siveco

A VO//'I ~i'esc tranz. 1) A avea dorinţa; a vrea; a dori. 2) A fi de acord; a accepta; a consimţi. /<lat. volere
Sursă : NODEX (359515)  - siveco